Jurnalul National publica astazi un interviu de doua pagini de ziar cu Lidia Barbulescu. Si se mandreste cu asta! De pe prima pagina atentioneaza ca e un interviu in exclusivitate, de parca a obtine un interviu cu Lidia Barbulescu, cu intrebari cu raspuns inclus, ar fi mare bomba jurnalistica. http://www.jurnalul.ro/articole/135611/exclusiv–presedintele-csm-lidia-barbulescu:-nu-suntem-intr-un-stat-de-drept! . Pana si titlul e scos cu forcepsul de ziarista (tehnica de mare profunzime, vorba aia):
“L.B.- Într-un stat de drept nu e normal. În ceea ce priveşte poziţiile oamenilor politici mai avem multe de făcut.
JN – Deci, nu suntem într-un stat de drept?
L.B. – Cu astfel de oameni politici, nu, nu suntem într-un stat de drept”.
Dar, daca tot s-a aruncat sa o “spele” pe madam Barbulescu, sa profitam de ocazie ca sa vedem ce mai (pre)zice mama CSM.
Pe scurt:
1. continua obsesia magistratului roman: salarizarea. Si o ridica pana la nivel de atac la independenta justitiei. Citat: “vizavi de aprecierile primului-ministru şi ameninţările la salarizarea magistraţilor, la faptul că ei îşi fac propriile salarii, că ei îşi legiferează salariile şi, mai ales, la faptul că se gândeşte la o nouă reglementare a salarizării. Ei bine, acesta este un factor de natură să încalce independenţa şi separaţia puterilor în stat. Faptul că pui problema modificării salarizării cu încălcarea principiului dreptului câştigat e de natură să afecteze independenţa justiţiei.”
2. povesteste cum, dupa declaratia premierului cu salarizarea, au sunat magistratii de-au inrosit liniile la CSM sa spuna ca vor la pensie. Aia care oricum erau la pensie, dar mai stateau pe salarii….Oamenii aveau o problema…morala: “Ne spuneau că sunt îngrijoraţi. Şi e normal, după 30 sau 25 de ani de activitate judecătorească nu-ţi este indiferent, ai suferit privaţiuni, ai trăit numai din salariu şi te pensionezi cu o pensie mai mică decât colegul tău care s-a pensionat în urmă cu câteva luni…”
3. o tine langa cu pacaleala cu ANI. “Este un scandal fals…(..) CSM vrea ca declaraţiile de avere şi de interese să rămână publice şi susţine transparenţa, dar împărtăşeşte punctul de vedere exprimat de Curtea Constituţională şi anume că datele personale rămân confidenţiale.”
4. povesteste cum a dezamagit-o Tariceanu, cu salariile, normal! “după atâtea încercări de a-l convinge că nu e real şi corect ceea ce susţine. Mă gândeam că măcar a înţeles un lucru şi sigur mă dezamăgeşte. “
5. Si, dupa ce jurnalista sare de la Mihai Viteazu la Feti Frumosi si Ilene Cosanzene in cautare de metafore si parabole, primim si bomboana de pe tort. Iata cum (nu) face Lidia Barbulescu politica (chiar daca la inceput ne amageste putin: “Nu urmăresc viaţa politică decât din perspectiva de judecător.”)
“JN. -Dacă ar fi să staţi de vorbă cu un om de la ţară, simplu, cum i-aţi explica pe înţelesul lui ce se întâmplă cu Justiţia?
L.B.- Grea întrebare… I-aş putea spune că dintr-un om sănătos a devenit un om bolnav pentru că n-a fost bine tratat de doctorii pe care i-a avut, dar că acum este pe cale de a se însănătoşi definitiv.
JN. – De ce, fiindcă apelează la leacuri băbeşti?
L.B. – Nu. Pentru că speră ca doctorii care vor fi în continuare să aibă grijă ca tratamentul să meargă în sensul însănătoşirii definitive.
JN. -Aceeaşi doctori? Eu ştiu că dacă eşti tratat greşit schimbi doctorul.
L.B. – I-aş spune că stă în puterea lui să aleagă doctorul, nu în a mea. Ei sunt cei mulţi care pot să aleagă doctorul şi să vadă care ar fi mai indicat pentru bolnavul, Justiţia, dar poate şi altor bolnavi.”
De ce-o fi ales tocmai exemplul cu doctorul, nu stiu…Subtil, de-a dreptul.
Dar, nu pot incheia sinteza interviului din Jurnalul National, fara a prezenta un argument zdrobitor (in mintea sefei CSM) despre increderea oamenilor in justitie : “Suntem una dintre autorităţile care, aşa cum a fost legislaţia noastră incoerentă, şi-a făcut datoria, suntem o putere vizavi de care oamenii au încredere, că altfel n-am rămâne la aproape un milion şi jumătate de dosare pe rolul instanţelor dacă n-ar avea încredere să ni se adreseze.” Om avea si alta cale de atac in Romania, in afara de puterea judecatoreasca recunoscuta de lege, si noi n-am aflat? Parca era cineva, stim cine, care pleda pentru o justitie privata… Oricum, gandirea Barbuleascai nu e departe de gandirea guvernului Nastase cand umplea paginile ziarelor cu reclama guvernamentala la Aeroportul Otopeni, singurul de altfel cu tranzit international la acea vreme….Dar si atunci trebuia ca unii ziaristi sa traiasca. Si uite ce-au ajuns…