Sa faci breaking news din distorsionarea unui paragraf din Strategia Nationala de Aparare (SNA). Sa dai frau liber intereselor private ale patronului trustului la care lucrezi sau ale tale personale, in loc sa ai un dram de respect pentru consumatorul de stiri, cel care iti aduce audienta si iti plateste indirect salariul, si sa-i oferi informatia corecta, completa si nedistorsionata. Probabil ca nu mai esti propriul tau stapan. Nu mai gandesti liber.
Am cautat fragmentul incriminat din SNA. L-am gasit chiar pe site-ul Administratiei Prezidentiale, la liber, nu “pe surse”. L-am citit de mai multe ori, cap-coada. L-am intors pe toate fetele. Si m-am ingrozit si mai tare de manipularea infernala de pe posturile de stiri.
Fragmentul din SNA, aflat la capitolul “Vulnerabilitati”, al zecelea in ordinea enumerarii din 15, este acesta:
“fenomenul campaniilor de presa la comanda cu scopul de a denigra institutii ale statului, prin raspandirea de informatii false despre activitatea acestora; presiuni exercitate de trusturi de presa asupra deciziei politice in vederea obtinerii de avantaje de natura economica sau in relatii cu institutii ale statului”.
Acesta este. Despre ce vorbeste acest paragraf? Sa recapitulam: “campanii de presa la comanda“, “cu scopul de a denigra“, “raspandirea de informatii false“, “presiuni exercitate de trusturi de presa…in vederea obtinerii de avantaje“, etc. Despre asta este vorba. Nu am citit nicaieri in acest paragraf o propozitie de genul “presa este inamicul”, “presa este pericol public”, etc, asa cum ne lasa sa intelegem trusturile de presa. Nu este nimic generalizat in acest paragraf, ci este vorba despre ceva extrem de concret, descris in mai multe feluri, dar pe aceeasi idee. Acea parte a presei putreda. Acea parte a presei care actioneaza la comanda, care santajeaza, care arunca asupra tuturor ziaristilor o pata.
Nu spun ca ziaristii ar trebui sa salute un astfel de paragraf din SNA. Spun insa ca ziaristii ar trebui sa nu mai rateze, a mia oara, ocazia de a se curata de santajisti, interese murdare cultivate de unii purtatori de legitimatie de jurnalist.
Am citit si stirile despre punctul de vedere al unei doamne, Indira Crasnea parca se numeste, care semneaza ca presedinte al Clubului Roman de Presa. Incalificabil. Nu exista argumente, nu exista nimic rational in frazele ei. Iata un exemplu: “Incriminarea presei este o obisnuita trista, ajunsa politica oficiala”. Rational se vrea un comunicat publicat pe internet de ActiveWatch, care strange in continuare semnaturi de protest. Are fraze logice, cauta argumente. Pana la un punct. Pana merge la absurd si scrie: “riscul ca jurnalistii sa se insele si sa “raspandeasca informatii false” este un risc asumat in orice democratie in virtutea respectarii dreptului la libertatea cuvantului”.
Iar acest text lansat de ActiveWatch este semnat deja de mai multe ONG-uri, unele care se ocupa de soarta presei. Pai, unde e piatra de temelie a meseriei? Un jurnalist nu e obligat sa verifice stirea inainte de a o face publica? Daca o informatie e verificata, riscul “asumat in orice democratie” de care vorbesc Mircea Toma, Ioana Avadani, etc, semnatari ai textului, e aproape inexistent. Totul e sa verifice. Si totul e sa nu manipuleze publicul, sa nu minta prin omisiune, sa nu gandeasca in locul publicului si sa nu-si impuna propriile interpretari ca fiind singurul adevar. Si sa nu mai accepte in randurile lor santajisti, impostori, ipocriti, oameni cu diverse interese.
Curaj!